Astăzi un înger a plecat unde a fost chemat.
O mică parte din pulberea aripii lui a ajuns printre noi.
A luat forma unui început.
Umbre și fețe lăsate de verdeață în ceaiul din cești.
Becuri neaprinse cu reflexii pe chipurile oamenilor.
Atingerea pe care nu vreau să o iau niciodată ca pe un dat.
Ea e o mică minune. De fiecare dată când se întâmplă.
Oamenii sunt frumoși și buni. Nu în naivitate, ci în realitate.
Asta e realitatea în care am crezut și pe care mi-am exersat-o toată copilăria mea.
Acum am revenit la ea.
A luat la facultate.
Și ea, acolo la țară, s-a bucurat mult mult mult. Nespus de mult.
Maurice Munteanu e aici. Și-mi dă o stare de bine să îl întrezăresc printre cârlionții vopsiți ai unei fete și buzele roz rujate ale alteia.
No comments:
Post a Comment