"Sunt Anca. N-am bani și n-am venit să slăbesc."
Astea sunt lucrurile pe care nu am
apucat să le spun în introducerea pe care a făcut-o fiecare dintre
noi la începutul Bootcamp-ului The Code. Era prima zi, ne trezisem
toți la 5 dimineața, băusem vreo 3 sucuri și abia începeam să
înțelegem ce o să ni se întâmple timp de 7 zile.
Geo le spusese deja numele meu
celorlalți treizeci și ceva de participanți, așa că nu mai avea
sens să mai spun și eu; nu am apucat să le spun că nu cred că am
bani - asta era o întrebare la care răspundeau toți participanții,
din motive de destindere a atmosferei - mai târziu mi-am dat seama
că exista și un sens mai profund. Și nu mă dusesem acolo să
slăbesc.
Era prima zi de Bootcamp The Code - un
program în care, timp de 7 zile, trebuia să bem doar fresh-uri,
iarbă de grâu, iarbă de orz și apă. Asta era toată hrana
noastră. Fără mâncare solidă, fără țigări, fără cafea,
fără, fără, fără.
În afară de mâncare, trebuia să facem mai
multe serii de exerciții pe zi: începeam cu respirația și o
duceam mai departe cu un cardio de simțeai că o să rămâi întins
acolo pe iarbă, reveneam cu un yoga sau un deep roll. Și ne trezeam la 6:30
dimineața, în sunetul unei vuvuzele (oribil cuvânt, oribil sunet,
dar a creat automatism). În a doua parte a zilei aveam seminarii de
nutriție, discuții cu un psiholog, drumeții și filme documentare
(s-au pus și Dirty Dancing și Devil wears Prada, ce-i
drept).
Pentru mine, cele 7 zile s-au simțit
cam așa:
primele zile au fost într-o zonă de
inconștiență - urmam regulile, nu mă gândeam prea mult la ce mi
se întâmplă, nu simțeam că s-ar desfășura ceva wow sau grav cu
mintea sau corpul meu. Era nou, nu părea greu, eu părea că sunt
mai fit decât credeam.
în ziua a treia și a patra mi-a fost
foarte greu. Mai ales a patra. Nu mai țin minte mare lucru, mai
degrabă prefer să nu vorbesc despre asta. A fost o bătălie în
mintea mea, iar corpul nu voia să simtă decât febră musculară. O
discuție cu Geo și susținerea grupului (chiar involuntară) au
fost gesturile magice care nu m-au lăsat să îmi fac bagajele.
în ziua a cincea a început o stare
limpede a minții și a corpului, care a tot crescut până la
finalul celor 7 zile. Tot ce se întâmplase până atunci căpăta
mult sens. Începusem să văd limpede lucruri pentru care până
atunci găsisem scuze. Eram bine, vedeam bine și simțeam bine.
Corpul meu era pregătit pentru mai mult, pentru că mintea își
asumase că de la ea pornește totul.
în penultima zi, la ultimul exercițiu
greu, am făcut o întindere. M-a frustrat groaznic, pentru că eram
pregătită să dau tot, să iau tot. Am făcut tot ce-am putut, pe
lângă chestiile care solicitau întinderea. Am avut o parteneră de
echipă extraordinară (unele exerciții le făceam în echipă), de
la care am învățat foarte multe (prin demonstrație, nu vorbe),
inclusiv că "Într-o echipă, nu-l lași niciodată pe
celălalt" - asta în moment ce mă ținea de mână și alerga
în pasul meu de întindere musculară, deși ea putea să își facă
exercițiul la intensitate maximă.
Pe lângă evoluția asta, sunt câteva
lucruri care mi-au marcat săptămâna The Code și modul de a vedea
lucrurile - dintre ele, probabil ar fi minunat să iau câteva și să
mi le scriu pe o foaie deasupra biroului:
am mușcat din braț de durere (în
ziua a treia, la un exercițiu de deep roll unde Geo mi-a arătat că
pot mult mai mult decât o făceam și decât credeam).
m-am trezit extrem de odihnită în
ficare dimineață, între 6:30-7:00 a.m.. E ora ideală pentru
mintea și corpul meu.
am făcut cunștință cu un mic dragon
alb, cu care sper să mă mai întâlnesc (o zonă de
auto-cunoaștere, să îi spunem).
nu mai cred în nu pot (teoretic,
nu credeam nici până acum; dar e mare diferență când treci de la
teoretic la practic).
am
respectat toate regulile, fără probleme (eu am probleme cu
autoritatea).
am
fost gata în 10 minute, fără să mă gândesc cu ce mă îmbrac (
aveam ceva mult mai important de făcut).
am
înțeles puterea grupului (oameni extrem de diferiți, dar fiecare
cu extrem de mult de dăruit).
am
apreciat puterea fiecărui om din acel grup și am încercat să
rămân cu ceva de la fiecare (eu sunt într-o luptă de toleranță
& iubire față de toți oamenii).
am
simțit puterea unui formator extraordinar (Geo).
am
înțeles că timpul nu trece prea repede - trece cum îl ajutăm noi
să treacă.
exercițiile de respirație sunt magice.
corpul e cel mai fericit cu hrana asta vie și nu îi e foame deloc (sucul de ananas de la 8 seara era cel mai așteptat, totuși:) ).
am
rămas cu o claritate a gândurilor foarte puternică (pe care mă
străduiesc să o hrănesc într-una).
De curând, adică acum o lună și
câteva zile am împlinit 30 de ani. Atunci eram foarte
recunoscătoare că am ajuns la vârsta asta, așa - o vedeam ca pe o
șansă. Acum, nu știu cât de bine se înțelege în cuvinte, însă
nu mai simt doar recunoștință, ci mi-am asumat șansa de a fi ajuns la 30 de ani.
Sunt Anca. Am tot ce-mi trebuie. Am
slăbit 3 kilograme în 7 zile și am dat jos scuzele, pretextele și
neclaritățile care mi se adunaseră în cap. Asta aș fi vrut să spun la sfârșitul Bootcamp-ului.
No comments:
Post a Comment