Uracioasa

Un scris fara diacritice. Un scris fara engleza. Un scris despre Uracioasa. Poate nici nu merita diacritice. Pentru ca atunci cand e Uracioasa nu e intreaga (aici era o paranteza despre analogia ce trebuia inteleasa, dar a fost stearsa din frica de prea multe explicatii prost.explicative)

Un cuvant frumos. De fapt, haios. Pentru asa o stare nesimtit de rea. Starea asta n-o vrea nimeni. In afara de ea, pare-se. Ea, care e, declarativ, total impotriva ei. Ba mai mult, si-a facut si un obiectiv din treaba asta, adica din tinerea acestei stari la distanta. ani lumina, daca e cu putere.

Astazi sunt bune melodiile de pe U HD. Vesele, fara sensurile vietii in ele, cu probleme ce conduc lumea - m-am imbracat frumos pentru el si el nu ma priveste, ya bb si alte lucruri cu videoclipuri in ton.

Dar Uracioasa se stie ea. Nu-i va rezista mult starea de veselie nonintrebatoare. Ii e imposibil. Ei. Ea reuseste sa se supere pe orice. orice e acolo, la indemana. si, deobicei, e el. Si nu-l rateaza. Supararea ei nu numai ca nu-l rateaza, dar il loveste central. Nu lateral sau colateral, ci in plin. Ca in moalele capului. Si atunci Uracioasa devine Plangacioasa. si dupa ce e Plangacioasa, e Iubicioasa. Atunci isi aduce aminte de iubire. Cat e ea de mare si de iubire. Si cat de prost e omul uracios cand e el uracios.

Ca se supara si cand altii rad. Dar nu se gandeste nici un moment ca ar putea sa rada cu ei. Si isi strica asa o seara de vineri.

Ca in liceu, cand in toiul distractiei, Uracioasa pleca. De fapt, era in generala. Atunci era Uracioasa in splendoarea victimizarii ei. si iesea pe hol, cum ziceam. Si nimeni nu venea, ca toti se distrau. dar ea astepta sa vina cineva dupa ea, cineva care i-a observat absenta. Si o facea doar asa, ca sa aiba pe ce sa se supere. Suparacioasa mai era.

Uite, din ce am scris mai sus, ar putea reiesi ca Uracioasa, fosta Suparacioasa, ar putea fi o persoana cu trasaturi mai putin placute. Dar nu. E un om frumos. Adica frumos pe la suprafete, ca pe inauntru se ascund tot felul de gropi. Si s-a gandit ca daca le spune, poate se repara. Macar pe alocuri, acolo unde chiar arde.

Ca nu e nimic rau sa vorbesti despre nonperfectiune intr-o lume asa aliciana (analogie cu wonderland, te rog) ca a lu' Beards and Croissants. Ca e chiar bine.