Fulgul. Non, pas de nea

Azi m-a prins un fulg. Mi-a prins coltul parbrizului. Si mi-a placut. In mintea mea cu twisturi cu pepite de chocolata, era norocul. Si norocul ma vroia. Pentru un moment, l-am lasat acolo. Si credeam ca de la mine va zbura in alta parte. Dar apoi mi-a luat-o mana pe dinainte, a deschis geamul masinii si a luat intre degete fulgul. E pus bine intr-un mic torpedou; il va gasi el, ca e norocul nostru.

Si fulgul care m-a prins, care chiar era fulg, nu puf dintr-aceia de pus dorinte si de trei ori ptiu ptiu ptiu pe ei, el m-a facut sa ma gandesc la toate frumusetile implinite.

Asa ca am ajuns acasa si m-am asezat pe scaunul de la maicuta, cel ce intr-o zi va fi sa devina MEA disain, dar scris cu litere cursive si frumoase. Si de acolo am inceput sa aleg faptele bune de la craciun incoa. Multe de-ale gurii si ceva de-al sufletului.

Pentru drumeti de seara:

pentru cei care vor sa-si prinda barbile in sandvisuri

cel de suflet merita cuvintele lui si intimitatea lui, ca sufletul nu e chiar asa, laolalta cu orisicine.