Urc, cobor cîțiva centimetri deasupra podelei. Nu-mi trec degetele prin firele răzlețe, adunate în șuvițe care respectă legea gravitației. Le las să se ducă odată cu aerul zbânțuit de muzică. Arunc din mâini pulbere de praf auriu. Nu am pantofi în picioare. Am toate ritmurile care îmi trec prin cap.Sunt pe stradă. Ajung în casă. Ies înapoi pe stradă. Sunt la birou. Câteodată ajung în club. Mereu sunt pe podeaua cu dans.
Dintr-o muzică poate să pornească totul. Sunt milioane de Toe Tappy dancers outhere, not even doing the toe tapping. Și, pentru ei, asta e mișto.
No comments:
Post a Comment