Monday 10 December 2012

Să iubești un străin e ușor.

Străinul pe care îl vezi în fiecare zi.
Străinul cu care râzi. Glume frivole, glume vulgare, glume timide...glumițe.
Străinul care te face să plângi.
Străinul care îți aruncă vorbe în care tu găsești tot înțelesul tuturor drăgostilor din lumea asta. Dar ce nu știi tu este că el, vorbele alea, le-a luat din niște reclame auzite pe jumătate la radio.
Străinul care te sună în toiul nopții, fără să-i pese că ești cu cineva. Sau tocmai pentru că-i pasă.
Străinul care doar îți agață speranțele, așa, în trecere. Și tu rămâi cu firul ușor deșirat, după ce el te-a agățat. El, maxim cu o scamă pe care o dă repede jos. De frică. Să nu se întrebe ce caută scama aia acolo.



Străinul cu care tu ești într-o relație fără ca el să știe că e în relație cu tine.
Să iubești un străin e ușor. Că ești într-o relație ideală cu proiecția ta despre străin. Ești, cum ar veni, într-o relație cu imaginația ta.

Dar și când străinul ăla decide să fie într-o relație cu tine...

No comments:

Post a Comment