sunday vineri morning

Când te trezești,
îți pui papucii groși,
te lași deranjat de o rază mare de soare,
te ridici,
te duci la baie,
te speli cu apă nu prea rece pe față,
te speli pe dinți,
îți tai părul,
te duci până la fereastra de la bucătărie,
te uiți înspre lumină oleacă,
pui apă în ibric să faci un ceai,
pleci pe scaunul din sufragerie,
te așezi la masă,
uiți de ibricul cu apa pe foc
(îți aduci aminte când a fiert mult și apa e la jumate și îl mai umpli o dată și îl lași iar pe foc, să uiți de el),
deschizi una dintre multele agende din piele neagră, piele roz de bomboană, cu ilustrații de-ale lui Lanvin, cu coperta groasă de carton, cu Betty Boop, cu filme, cu flori, fete și băieți, veri în vamă și bărbați-băieți
și te-apuci de un pix alb cu pană mare, ca de coțofană Maison M M
și vrei să scrii.
Dar îți aduci aminte de ceai și îți aduci ceainicul și ceașca și îți aduci aminte de bomboane sau de croissant și îți aduci bomboanele sau croissantul. Și apoi te așezi iar.
Dar îți aduci aminte de muzică. Și atunci pui muzică. Și, dacă ai noroc să pui muzica bună, te așezi iar la masă. Și iei pana și atunci chiar că scrii. Dar doar dacă e muzica aia bună.