Un tifon cu branza

Maicuta, adica bunica mea, face una dintre cele mai bune branze. Le combina, le pune lapte de capra peste lapte de vaca, le pune la maturat sau le tine in zer de oaie, le lasa mai mult sau mai putin in saculet... odata m-am pomenit cu branza cu mucegai alb, o branzeta geniala facuta in beci, dupa o reteta prinsa de ea c-o ureche ciulita la Tv si cu alta atenta la lucrul la andrea.

Eu ii aduceam branzeturi fine de tarani francezi, ea le incerca ( a gustat tot, fara reticenta; doar la fructe de mare avem dezbateri ) si imi spunea exact cum au fost facute, c-o istetime jucausa, care depaseste cu mult multe istetimi vazute de mine si fara doar si poate depaseste si cele 4 clase facute de ea. 

Acuma eu m-am hotarat sa ii vand branzeturile. Si sa ii provoc imaginatia sa faca feluri din ce in ce mai felurite.

Motto-ul zilei, de la maicuta citire: "Taranul care moare de foame e ori lenes, ori prost."

Prima livrare de branza, un cas proaspat si nesarat, imbracat la tifon alb, sa nu transpire.

Sanatate!