Între talcioc și Devendra Banhart, a crescut un creson

Duminică pe la 12 era un plic de semințe printre alte plicuri de semințe, aruncate și uitate într-un ghiveci în care se înnecase lavanda de la Paștele de acum 2 ani.

Bărbi avea de lucru, așa că îmi făceam și eu de lucru. Cu o zi înainte curățasem vechea mașină de cusut pe care mi-o lăsaseră foștii proprietari, pentru că lor nu le păsa că era o Ileana ce de-abia aștepta să fie transformată într-o Cosânzeana.

nu cred că-i prea fericită că a devenit masă de bucătărie,
dar dacă m-a auzit vorbind de planurile pe care le am pentru ea,
cred că i-a mai venit inima la loc

asta era în sertar, stătea cuminte de prin 1970

Acum tocmai ce găsisem borcanul cu semințe de vinete lăsate la uscat și de mult uscate. Pâmânt aveam. De flori, ce-i drept, dar, dacă era bun de flori, de ce să nu fie bun și de alte verzituri?

Căutînd pământul de flori, am dat peste toate plicurile cu semințe. Dintre toate, doar pe unul nu-l interesa când îl plantam. Scria pe el că oricând între martie și septembrie. Și nici nu expirase. Creson să fie, atunci! Ghivece erau destule. Și-o jardinieră (că nouă ne cam mor florile și copacii, dar eu tot cumpăr ghivece pentru ele).

Rapid mi-am făcut mănușă dintr-o pungă destinată să se rupă fix când înfigeam unghiile în pământ, mi-am așezat locul pe balcon și m-am apucat de plantat. Tata îmi povestea la telefon ce se mai întâmplă la Viața satului, pe care el o urmărește în fiecare duminică de vreo 10 ani cred (ca o moștenire pe care pare-se că i-a lăsat-o bunicul meu și socrul lui), ce mai era prin talcioc (oborul de animale de la noi din oraș) și mă avertiza că vinetele nu prea crede că or să iasă, că le-a cam trecut sezonul. În plus, erau vinete din alea congelate și dezghețate, nu proaspete. Și de creson habar n-avea, puteam să fac ce vreau și să-i spun și lui ce-a ieșit, că oricum nu știa ce e ăla.

De la Bărbi nu auzeam decât niște Devendra Banhart, că nu aveam chef de Antony and the Johnsons. mult prea trist pentru starea mea, așa că l-am pus să sară peste melodiile pe care eu singură le pusesem în playlistul de dragoste. Până și Sigur Ros părea mai vesel în momentele alea.

Până să îi spun Pa! lui tata, terminasem de plantat cresonul, deși intuiam că l-am pus cam prea înghesuit și vinetele, la aproape distanța indicată de tata. Le-am închinat, că așa am văzut la bunica. Și le-am dus pe pervazul de la bucătărie. 3 ghivece cu vinete pe pervazul de-afară, 1 jardinieră plină cu creson pe pervazul dinăuntru.

creson firav, de doar 3 zile

La câteva zile după, 3-5, chiar cât scria pe plic, semințele mele s-au făcut mari. Doar alea de creson. Tata avea dreptate cu vinetele. Sau poate doar nu le-a priit aerul de afară.

big creson crescând ca nebunul, de 5 zile

Acum îl aștept să se facă mai salată așa, să i-l trimit lui tata pachet. E mereu mândru când mai fac câte ceva aproape agriculturesc, mă simte mai fata lu' tata așa.