ce-am văzut ieri ca să vreau azi

avea teniși roșii sângerii, deși nu a știut niciodată ce culoare are sângele.
tenișii aveau solzi la spate, solzi de catifea. solzii o făceau să se simtă ca o reptilă cameleonică. gata să se adapteze la orice.

dar din catifea.la teniși

acum, însă, solzii o făceau să se simtă dferit. acum se simțea sirenă.
o sirenă care cere o cafea cu lapte Nu, mai bine un ceai rece. la o tejghea
privirile se întorceau toate. doar era o sirenă în încăpere

dar sângerie. și ca solzii

ea o vedea prin geamul cafenelei. doar din spate și apoi puțin din profil. nu era vreo frumusețe. dar era lejeră.
cât n-ar fi dat și ea să fie așa Să ceară fără efort o cafea cu Nu, un ceai receinfuzat și să primească înapoi aproape toate privirile din cafenea. doar pentru că avea solzi de sirenă pe ea.
nu-i plăcea părul cu vârfuri blonde pe care-l observa perfect, după ce trecea de petele imperfecte alea geamului cafenelei și ajungea cu ochii în spatele ei. dar părul ăsta ars voit îi venea perfect pe pielea bronzată, la vedere lăsată prin decupajul tricoului.

solzi. catifea. sânge-riu. lejeră și goală

ar fi vrut și ea solzii de catifea. îi voia.
în momentul ăla, era sigură că pentru că nu are solzii de catifea De-aia nu poate fi degajată și lejeră într-o piele de sirenă Răpitor, nu Cameleon.
plănuia să-și ia și ea niște solzi de catifea Sângerii, neapărat Deși n-a știut niciodată ce culoare are, de fapt, sângele

și asta. ca pielea, să-i continue mâna

și de aici un clips, să-și prindă urechile

și așa să tragă dintr-un capăt lung de țigară neagră


și să se uite la ei printre degetele ei mici de la picioarele ei lungi și să țipe așa, cu ton sângeriu: