Sunt multe lucruri mai frumoase, dar fix în momentul ăsta de seară, nu e nimic mai frumos ca o melodie ce-ai fi putut-o asculta și la Bar Melody, pe vremea când Teatrul de Vară nu primea Salam-ul să-i treacă pragul.
În momentul ăsta, stai de partea cealaltă a nisipului. Te uiți le ea.
 |
| Lolita Jojovich Lindbergh |
Ei nisipul îi scapă printre degete. E firavă, dar are limba ascuțită și pieptul numai săltat și-l merge, chiar și când stă. Îi saltă din tot felul de nimicuri și, rar, din chestii pe care și tu le găsești de importanță. Medie.
Deci, pe alocuri, e prostuță. Dar ție așa îți place. Îți place că îi scapă nisipul printre degete, pentru că îi scapă în palmele tale arse. Și, din când în când, ți-l mai picură și-n ochi. Și-atunci se bucură. Că așa știe ea să te iubească, așa, cu răutate nisipie picurată.
 |
| bb BB bb |
Vorbește o limbă pe care des nu o-nțelegi. Dar îți plac semnele și așa reușiți să treceți oricare barieră de comunicare. De fapt, nici o barieră nu vă strică linia de vorbire verbală sau non-verbală. De multe ori, și semnele sunt inutile. Vă-nțelegeți așa, din seninuri picate și nu vă-ntrebați de ce.
 |
| I+I |
 |
| Mătase |
 |
| Mentă |
 |
| Scîntei |
Și, când vine, nu mai tace. După ce s-a hotărât să o facă pe nevorbita, îi sună ceva pe degete. Îi sună a melodie de italian sau de țigan. Și-atunci uită de pactul ei cu ea, cel cu nevorbitul și începe. Și nu se mai oprește. Îi place să îți vorbească. Se pare că ai un fel de a o asculta care pe ea o încântă până la înroșirea daliilor negre.
Ea povestește într-una.
Despre Toto și ochii lui verzi și pardesiul lui lung. Despre tango-urile lui Celentano. Și fustele săltate pe Gipsy Kings.
Despre cum pe cuvintele ăstora de mai sus tu ai călca desculț pe pietrele scărilor grecești. În tot timpul ăsta, tu te gândești doar că ai vrea s-o iei s-o treci în palmele tale, pe aceleași trepte grecești. Să găsești o bucată de iarbă printre stânci și s-o proptești acolo, să ți-o faci icoană.
No comments:
Post a Comment