Tuesday 25 March 2014

Putea să fie ieri

Nu că e seară.
Nu că m-a (a)prins melancolia.
Nu că mi-e dor de ea, deși am văzut-o acum o zi.
Numai că e greu să te desprinzi chiar și pentru câteva zile de un om care poate e cel mai frumos om care are să te iubească vreodată cu o dragoste cărora altora le e imposibil de atins, pentru că e dragostea unei bunici pentru nepoata ei. Și știm cu toții că bunicele sunt tare diferite unele de altele și dragostea lor la fel, în ciuda faptului că nepoatele sunt toate cam la fel.

Doar că e seară.
Doar că sunt cea mai melancolică nepoată pe care o știu.
Doar că mi-e dor. Puteam să o văd și acum o secundă și treizecișitrei de zecimi de secundă, că tot mi-era dor.
Numai că ea simte. Și asta face mereu lucrurile mai bune.

Doar că azi e ziua ei.




No comments:

Post a Comment