Friday 9 May 2014

cumva, n-ai prea multe alegeri

Ai drumul. Și el te duce unde vrea el.
Nu te-ntreabă. Dacă ai noroc ( sau nenoroc, nu reușesc să am o părere stabilă asupra acestui aspect), primești cel mult niște indicații: ai atâția kilometri de parcurs până acolo sau ia-o la dreapta dacă vrei să te duci în partea asta 
( nu știu de ce, prefer să o iau la dreapta când sunt pusă în fața unei asemenea posibilități; chiar și atunci când știu că drumul cel bun e la stânga, tot dreapta aleg; sper mereu ca drumul drept să îmi demonstreze că toți s-au înșelat, că dreptul învinge).

De obicei, când ai plecat la el, știi că trebuie să o iei înainte.
Știi unde vrei să ajungi. Dar pe undeva pe-acolo pe drum, după ce te-ai îndepărtat suficient de camera cu postere lipite pe ușă, birou scrijelit și perdea cu pete de cerneală,
după ce au trecut urmele de lacrimi de când părinții te-au luat în brațe să-ți ureze drum bun, când de fapt ar fi vrut să te țină să te protejeze toată viața,
după ce ai uitat că de-abia așteptai să te duci la bunici la țară la sfârșit de săptămână,
atunci încep să îți apară indicatoarele. Și tu te duci, curios să vezi ce e acolo, în spatele drumului bătut. Și te duci din stânga-n dreapta, din dreapta-n stânga și tot așa până ajungi să te-nvârți în cerc. Și obosești.
Cumva, găsești poteca până la drumul de la care ai plecat. Dar ești obosit și nu mai poți continua.
Sub nici un chip nu mai poți merge înainte. Și-atunci îți aduci aminte de ce-ai lăsat înapoi. E cea mai sigură opțiune pe care o ai. E cea mai bună pentru inima ta obosită.

Te-ntorci, stai o vreme și iar pleci. Te-ntorci din nou. Pleci iar.
La un moment dat nu mai ai unde să te întorci. Nu mai ai la cine. Și ești atât de obosit, încât nu mai vrei să te miști din loc. Rămâi acolo, faci o familie și de-acolo vor pleca ai tăi pe un drum pe care îl vor crede al lor.
E același pe care ai fost și tu, e același pe care au fost și părinții tăi; doar că ei s-au oprit mai în spate, pentru că plecaseră mai din spate; tu te-ai oprit aici și ai tăi se vor opri, probabil, mai în față.
Până atunci, te bucuri de fiecare dată când obosesc
și au putere să se întoarcă.





No comments:

Post a Comment