Monday 27 February 2012

We had some fun


6 months ago we got married. I needed someone, a dear someone, to remind me that. I knew it, but I just needed the reminder.

And it so suits my mood this day, that I felt like giving to the eye some snapshots (well, a bit artsy but still snapped) of how that day was. Just a bit of the how, not much.

A bit of these girls of summer





whom I miss and to whom I want to send some mojo caught in pictures, so that their working and learning days get less stiff on that London bridge.

A bit from and for the road.



And a bit of the big drooling request.


And here we have it.

Link
S-au ocupat de snapuit shot-uri cu twist de art fotografultau şi Ana Maria Iana.

4 comments:

  1. it's not so gloomy in london, but we all miss a summer day, especially one so wonderful :) va doresc un numar infinit de 6 luni, la puterea anca+horia!

    ReplyDelete
  2. Trebuia să dramatizez puţin pe Londra, să iasă pozele mele mai bine ca mesaj:)). Would love to see you soon:)

    ReplyDelete
  3. Comentariul urmator se vrea pe cat posibil a fi obiectiv, deci ia-l ca atare!
    Ai chibzuit indelung daca este oare in regula sa postezi public fericirea (pe care nu o neaga si nu o judeca nimeni), avand in vederea ca totusi ea, fericirea, vrand nevrand sa admitem, s-a cladit pe suferinta unei persoane nevinovate (un suflet cu vise si dorinte ca ale tale, care pana la urma nu s-au mai implinit, nefiind sa zicem vina nimanui). Cu toate astea suferinta exista, e palpabila, ca si fericirea, pe care nu o condamna nimeni, repet. Dar nu e oare pacat de la Dumnezeu sa o expui, oricat de fericit ai fi? Nu era oare mai decent sa fie consumata intr-un cerc mai restrans. Viata nu e un concurs! It's not about winning! It's not all about you! Fericirea se simte, se traieste, dar nu e obligatoriu (cand stii ca exista victime colaterale) sa o expui! Atat!

    ReplyDelete
  4. Mulțumesc. Și îmi pare rău.
    Nu stau să chibzuiesc fericirea, e drept. Nu stiu daca este un post decent sau indecent, moral vorbind. Probabil ca e putin din amandoua, daca vad din ambele parti. Stiu doar ca tot ce pot eu sa fac e sa imi fiu decenta mie si asta, pana acum, asa se intampla. Imi pare rau pentru rani.Mulțumesc pentru reminder. Cat despre obiectivitate, ea nu cred ca are ce cauta intr-o astfel de discutie, despre astfel de sentimente si resentimente. Oricat am vrea, nu isi gaseste locul. Ea, obiectivitatea.
    Anca

    ReplyDelete