Wednesday 27 February 2013

Beau doar Viață


-E ceva aici, DP. Îți spun eu. O să fie ceva cu el. Ține minte vorbele astea.

Îmi spunea ea cu zâmbetul strâns în gropița ei, cu rochia fluturândă, cu părul pe vremea aia mai lung, în timp ce priveam la podoaba prea mare a calului pe care îl încălecase, peste noapte, Carol. Știam că regele trage cu urechea în decolteul nostru de seară de vară, dar nu ne păsa. Eram bronzate. Și umblam doar cu bronzul nostru pe străzi. Și ne proteja mereu un stol de fluturi, care, când se înfuriau, se transformau în molii.

Pe atunci, ne așezam la somn doar pe saci de dormit, niciodată în ei. Dar doar după 8 dimineața. După ce Ravel ne dăduse să ne învelim cu un colț din Bolero-ul lui, fix cu 3 minute înainte de 8.

Ne îngropam pletele în eșarfe de mătase, ne întovărășeam cu bețivii și nenorociții care mereu au știut să ne apere cel mai bine onoarea de fete oricum prea onorabile și dansam cu picioarele murdare de nisip, în timp ce strângeam tare între degete paietele de la geantă și împărțeam Viața cu oamenii însetați.

Beam doar Viață.


Ne îmbătam în Piazza di Roma și făceam să treacă totul cu o felie de pizza, ni se ridicau rochiile pe Champs-Élysées și mergeam în călătorii doar cu bagaj de mână, pentru că din banii de cel de cală ne luam reviste de modă și trăiam o zi. Cântam pe scara blocului un cod. Și codul era...n-ar mai fi cod dacă l-aș povesti.


Și dormeam în același pat minuscul, amândouă deodată. Unelteam, iubeam, uram, ne temeam, ne îmbărbătam și ne încurajam fluturii, de frică să nu ne părăsească vreodată.




Pe atunci, eu n-aveam de unde să știu. Dar da, DP, este ceva cu băiatul ăla.

Și dintr-un motiv care poate să țină doar de Carol și calul lui, nu pot să țin minte niciodată vorbele exacte. Ori de câte ori mi le-ai spune. Și îmi place să cred că așa trebuie să fie, o poveste continuă de trăit, nu vorbe dintr-o amintire.

O Viață pentru DP. Absolut, nu porcării, te rog.

No comments:

Post a Comment