Thursday 21 February 2013

Piciorul drept versus Piciorul răsfirat

Când sunteți aproape nici la început.
De fapt, când nu ați început încă nimic, pentru că nu știți cum și dacă se cuvine, atunci piciorul stă drept. Nasul îți stă în golul gâtului lui, mâinile se țin strâns pe pieptul lui, nici nu observi cum cealaltă mână ți-a amorțit și stă chinuită pe undeva prin spate, iar piciorul stă drept, întins și perfect lipit de piciorul lui. E, cel mai probabil, încâlțat cu tenis, chiar dacă stă sub o plapumă care nu e a voastră.
Dar, cel mai important, nu îndrăznește să se miște. Amândoi poate că ați vrea să se miște, să încerce o mică ascensiune, să se ducă puțin mai departe. Piciorul lui sigur ar vrea ca piciorul tău să îndrăznească. Dar piciorul tău nu poate. Nici măcar puțin. Pentru că nici măcar nu se gândește să facă asta. El este atât de fericit acum, în clipa asta în care stă lipit și simte că și-a găsit locul și perechea, încât nu îi trece nici măcar prin vârful degetului să facă altceva.

biencuit.com


Când sunteți deja începuți, atunci nasul tot în golul gâtului stă. Mâinile tot acolo, pe piept și tot la fel, strâns. Locul e perfect. Perechea, acolo. Și te surprinzi cum piciorul tău face acea mișcare, care înainte de început era de neconceput: face ascensiunea pe piciorul lui. Aproape că îl acaparează. Se simte în largul lui. E ca un gest natural. Și, când îți dai seama, aproape că te sperii. Și ți-l retragi. Pentru că ție îți place piciorul acela timid. Care nu se cațără. Care stă acolo, trăind bucata aia de fericire ca pe ceva total ieșit dintr-o minune de clopot cu aripi de cristal și cu desene făcute cu vârful pensulei lui.


China Girl

Și îți dai seama că, deși răsfirat sună mult mai liber și despletit și sălbatic și dezinhibat decât drept, care sună așa...prea drept, tu preferi drept. Fix în cazul ăsta, drept e perfect. Pentru că e elegant, ca atunci când Audrey Hepburn își recunoștea, plouată peste baticul ei, sentimentele. Și îi era cumva de ajuns.


No comments:

Post a Comment