Pentru o eu damă de melodramă, mergea
direct la țintă un cântăreț cu voce sclifosită și o alta
cu gura fonfănită. Plânsetele lor frumoase, vesele
,pe alocuri,
alimentau cu o linguriță de chihlimbar toate iluziile și deziluziile.
Deșarte!
acum, când încerc să vizitez deșertul din ce în
ce mai rar, din ce în ce
în gânduri de noapte care cu ușurință pot fi confundate cu visele,
acum mi-am făcut singură o linguriță din lemn de mărgărit. ar
putea un alt om, care nu mai trăiește în deșert, ci fix
în miezul zilei din viața lui care se întâmplă acum, nu atunci și nici peste,
să îmi dea vână. ta
de la ta ta ta-ul unei muzici venite dintr-un piept, nu
dintr-o gură? din urzici,
nu din gâdilici.
Ar putea cineva să îmi dea o muzică rea și nebună,
fără să fie nevoie de lanțuri și metale și răgete vocale?
Vreau doar o muzică cu vână.
azi am încercat
Și mi-a plăcut doar cel mai mult
tot bowie, nebunul cu vână în vine
care urlă scăzut la tine
No comments:
Post a Comment